Mamei

Ce matinală este mama
Şi ce târziu e răsplătită
Pentru atâtea câte face
Să-ți facă viața strălucită.

Şi nu prea vezi cum luminează
Prezența ei în preajma ta,
De-atâta grijă câtă poartă
Să fii, s-ajungi un Cineva.

Şi nevăzut nu vezi, desigur,
Pentru că altfel ai vedea,
Că esti bătrân și te mai poartă
Incă pe brațe cineva.
Cum, dară, cine?
Mama ta!

Doresc acelor ce-au născut,
Fie și-un prunc în astă lume
Să le dea Domnul tot mai mult
Din veșnicie să consume!

Şi celor care n-au copii,
Dar au născut prin vreun botez,
Ca mame-nași, spirituale,
Aceeași parte le-o urez!

Iar timpul care l-au jertfit
Să li se-ntoarcă-n bucurie
Şi să primească pentru lacrimi
Tămăduiri și armonie!

Doamne, te rog, de buna seamă,
Să torni din mare mila ta
In orice inimă de mamă
Ocean din veșnicia Ta!

La mulți, mulți ani!
                         Andreea Lăzăreanu