Pentru
aceia trebuiaşte dară şi noi, de vreme ce ne-au învrednicit Dumnezeu şi am
ajuns ca să întrăm de mâine în călătoriia sfântului post, cu pohtă şi cu
dragoste să primim porunca stăpânului şi după putinţă să facem şi cele
poruncite. Şi pentru căci avem a merge la război asupra vrăjmaşului sufletelor
noastre, trebuie să ne gătim ca nişte ostaşi viteji ai lui Hristos, încingându-ne
mijloacele noastre cu adevărul, după cum zice fericitul Pavel şi să ne încălţăm
picioarele cu gătirea Evangheliei păcii şi să ne îmbrăcăm cu zaoa dreptăţii şi
să punem coiful mântuirii pre capetele noastre şi să luom pavăza credinţii în
mâinile noastre, cu carele vom putea stinge toate săgeţile vicleanului cele
arzătoare şi sabiia duhului, care iaste graiul lui Dumnezeu; pentru că nu iaste
lupta noastră spre sânge şi trup, ci cătră domnii, cătră puteri, cătră ţiitorii
lumii întunericului veacului acestuia, spre vicleşugul
duhurilor
celor de supt ceriu.
Vrând,
drept aceia, a face această călătorie asupra vrăjmaşului sufletelor noastre,
precum am şi mai zis, trebuie să luom împreună cu noi 5 lucruri, să ne fie ca o merinde la vreme de primejdie, care
lucruri sunt aceştia: ispovedania,
rugăciunea, postul, milostenia şi dragostea.
Cu
ispovedaniia să ne spălăm păcatele,
mărturisindu-ne înaintea duhovnicilor noştri, cu frică şi cu inimă înfrântă, ca
înaintea lui Dumnezeu pârându-ne înşine pre noi, iar nu să dăm pricina la alţii
sau să zicem că de nevoe am făcut, sau prin neputinţă, că nu ne vom folosi
nimic. Ci să avem nădejde bună că de ne vom ispovedui cu inimă curată şi cu gând
ca acela ca să nu mai greşim ne va erta Dumnezeu.
Cu
rugăciunea să cerem de la Dumnezeu
mântuire sufletelor noastre că ni-o va da, după cum singur Hristos zice: „Cereţ
că să va da voao". Că rugăciunea ce să face cu căldură, den inimă, pătrunde
ceriurile şi întră în urechile lui Dumnezeu.
Cu
postul să ne uşurăm trupul, să ne
limpezim mintea şi să ne bucurăm cu sufletul, ca să vie darul lui Dumnezeu
asupra noastră, care post trebuie să-l facem cu rugăciuni amestecat. Că precum nu
sunt dulci bucatele făr' de sare, aşa nici postul făr' de rugăciuni.
Ştiu
bine că nu ne va lăsa obiciaiul şi năravul cel rău ca să ne postim de bucate;
ce încailea să ne postim de răutăţ. Că trupului îi trebuiaşte mâncare, iar
sufletului nu-i trebuiaşte răutăţ; şi din mâncare cunoşti oarecare dulceaţă,
iar din răutate nu să cunoşti alt nimic, fără numai vătămare de suflet şi
călcare de lege.
Cu
milostenia să îmblânzim pre
Dumnezeu, dând cu dragoste milă, din agonisitele noastre cele drepte,
lipsiţilor, săracilor, streinilor, bolnavilor şi celor ce sunt întru închisori.
Şi atunce vom fi şi noi miluit de Dumnezeu, după cum zice la cele zece fericiri.
Cu
dragoste să ne încredinţăm că de vom
iubi pre vecinii noştri după porunca lui Dumnezeu, ca înşine pre noi şi le vom
face bine vom fi şi noi dumnezei şi fii celui de sus, după cum zice David. Că
dragostea iaste singur Dumnezeu şi cela ce rămâne în dragoste, în Dumnezeu
rămâne şi Dumnezeu într-însul, după cum zice Ioann: „Şi de vom erta greşalele tuturor
ce ni-au greşit noao, ne va erta şi Dumnezeu greşalele noastre".
Eu,
nevrednicul şi mult păcătosul rog pre milostivul şi iubitorul de oameni,
Dumnezeu, ca să ne mântuiască pre toţi şi să ne învrednicească să petrecem sfântul
post în pace, cu sănătate, cu viaţă curată şi cu spăsenie sufletească, ca să
putem vedea şi luminata lui înviiare. Amin.
Sfantul
Ierarh Antim Ivireanul – DIDAHII
