Petru înseamnă „piatră”,
şi arată tăria, statornicia şi neclintirea.
Pavel înseamnă „mic”,
şi arată părerea de sine lipsită de îngâmfare, defăimarea de sine şi smerenia.
Împreună, Petru şi Pavel ne învaţă că
trebuie să fim tari în credinţa şi în vieţuirea creştină, dar totodată smeriţi
şi defăimători de sine, şi ne arată că nu trebuie să fim tari fără să fim
smeriţi ci, dimpotrivă, cu cât este cineva mai smerit, cu atât este mai tare şi
mai neclintit în credinţa şi în vieţuirea creştină.
Astfel, smerenia este cea mai trainică
temelie a vieţii şi a virtuţii creştine. De ce aşa? Pentru că fără harul
dumnezeiesc nu putem nici să gândim, nici să facem vreun lucru bun, iar harul
lui Dumnezeu nu se dă celor încrezuţi, care nădăjduiesc
în puterile lor.
Petru se numea înainte
Simon, iar Pavel - Saul. Domnul le-a schimbat numele şi pe Simon l-a numit
Petru, iar pe Saul – Pavel. Această schimbare a numelor arată schimbarea
esenţială care s-a petrecut în sufletele Apostolilor.
Potrivit numelui nostru să
fie şi vieţuirea noastră.
Numele nu ne este de folos
singur.
Trebuie să adăugăm la nume
şi fapta.
(din: Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Predica la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”)
